174 - Michelangelo

La tot ce, doamnă, ne arăți afară,
deși-ochii greu lăuntru-or să-l cunoască,
sper tihna să-și găsească
a gândurilor mele felurime;
dar poate-i mai amară
gândirea care intră-n profunzime…
Dacă ascunzi cruzime
sub milă – o himeră
prin ochi frumoși trimisă spre mâhnire,
acum din adâncime
arată ce se speră
de la aparență de iubire!
Iar dacă în privire
ai alceva decât e-n piept, nu-mi pasă;
mă bucur de-o femeie-atât: frumoasă.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.