111 - Michelangelo

O, doamnă, dacă poți,
tu, care ești divină prin splendoare,
dar totuși muritoare,
mânca, dormi, vorbi aici ca toți,
a nu te-urma socoți,
convinși că omu-n haruI tău se-ncrede;
că-i un păcat demn de-o pedeapsă-amară?
Pe-un om din el nu-l scoți
și singur el nu vede
splendoarea ta decât spre-a vieții seară.
Schițează-n 'năuntru-mi dară,
ca mine-n piatră-ori pe hârtii celeste,
în care nu-I nimic dar ce vreau este.


din Poezii, traducere de C.D.Zeletin

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Michelangelo



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.