Mi-e dor să fiu copil

Autor:Lavinia Elena Niculicea


Adăugat de: Lavinuk37

luni, 10 septembrie 2018

Mi-e dor să fiu copil din nou,
să hoinăresc pe dealul înverzit,
să mă culc sub nucul mult iubit
visând la viaţă – al cerului cadou.

Mi-e dor să fiu copil din nou,
să mă odihnesc la sânul mamei.
Pielea ei cu mireasmă de tei,
peste ani în suflet își va face ecou.

Mi-e dor să fiu copil din nou,
să pot să stau pe genunchii tatei,
povestindu-mi despre prinţi şi zmei,
amintirea asta mi-e drag bibelou.

Mi-e dor să fiu copil din nou,
să buchisesc literele din abecedar,
să descopăr lumea de taină şi har.
Anii de şcoală – al minţii tangou.

Mi-e dor să fiu din nou copil,
să stau pe prispă la bunici,
să gust dovleac copt, să culeg maci.
Amintirile mă vor însoți în al vieţii exil.

Oare unde eşti, dragă copilărie?
Ai luat aripi şi iute ai zburat?!
Te caut sub a soarelui pălărie...
Deşi sunt adult, la tine nu am renunţat.


vezi mai multe poezii de: Lavinuk37


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Copilărie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLVII.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.