Meșterul din Univers

Autor:Ioan Daniel


Adăugat de: Ioan Daniel

sâmbătă, 17 iunie 2017

Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să fiu un soare și un scut
Lumină să fiu— îndurare

Mai ”nainte de-nceput
Eu am fost din veșnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie

Adâncuri— nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-și revărsau
Apa— nefiind creată

Însumi Eu am fost născută
Mai ”nainte decât munții
Când lumina nevăzută
Nu își regăsea pierduții

Mai ”nainte de-ntărirea
Munților Eu am venit
Căci sunt dragostea— iubirea
Omului neprihănit

Nici pământul nu era
Și nici cea dintâi fărâmă
Lumea când nu exista
Nici izvoare de lumină

Eu lucrarea cea dintâi
Sunt o iată-n veșnicie
Credincios tu să rămâi
Dragostea țintă să-ți fie

Domnul când a întocmit
Cerul— Eu eram de față
Norii când i-a pironit
Pe cer să aibe viață

Hotar mării când i-a pus
Mai departe să nu treacă
Ci cu valul ei supus
Să rămână-n a ei matcă

Pământului temelii
Domnul când i-a întocmit
Eu eram din veșnicii
Atunci Meșter iscusit


Și la lucru lângă El
Eu îi eram desfătarea
Îi eram și scop și țel
De a-și săvârși lucrarea

Pe-a pământului orbită
Eu jucam neîncetat
În lumina întocmită
Plăcând Celui Prea Înalt

Plăcând Tatălui iubit
Pe Mine ce m-a născut
Ca să fiu în infinit
Tot ce are mai plăcut

Eu sunt Meșterul lucrării
A planului Său măreț
Și sunt apa îndurării
Al iertării sfinte preț

Tatăl— m-a făcut lumină
Eu să fiu pe veci Cuvântul
Ca pe palme să mă țină
Căci am întocmit pământul

După planul Lui cel sfânt
Am dat viață am dat rost
Și în cer și pe pământ
C-am rămas în veci la post

Când în planul de-ntocmire
Pe om Însumi l-am văzut
Am simțit a lui iubire
Duhul că mi-a răscolit


Omul— ființa aceasta plină
Și de sensuri și priviri
Ce se vrea o rădăcină
Plină de închipuiri

Mi-a rămas o țintă vie
Un liman plin de iubire
Să îl iau în veșnicie
Drept comoară să îmi fie

Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să rămân pe veci un scut
Milă să fiu— îndurare

Un liman al mângăierii
S-aduc viața pe pământ
Și surâsul fericirii
Duhului mereu înfrânt

Tatăl Sfânt doar m-a născut
Eu să fiu în veci Lumina
Adevărul nevăzut
Mersul vieții-ntodeauna

Slavă dar Lui Dumnezeu
Cinste glorie onoare
Căci mă vreau copilul Său
Să văd viața viitoare
8 iunie 2017 balc. cluj


vezi mai multe poezii de: Ioan Daniel


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Credinţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.