mestecenii și pustnicul

Autor:nicu hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

vineri, 11 ianuarie 2019

mestecenii și pustnicul

de mult aici te-ai așternut,
în grota-n care te-ai rugat,
altar din rugi ți-ai ridicat,
și-ai adormit, apoi, tăcut.

ți-au fost frați cu-a lor coroane
mesteceni cu coaja albă,
pe care-ai desenat icoane,
umbrindu-ți făptura slabă,

acum veghează somnu-ți dulce,
pe locul pustniciei tale,
umbrind vechea ta cărare
și-ți stau la cap, în loc de cruce.

vor putrezi oasele tale,
lângă icoanele-ți pictate
doar mestecenii-n cărare
te-or pomeni, când vântul bate.

când treceai printre mesteceni,
cu toiagul noduros,
le vorbeai ca-ntre prieteni
ei răspundeau, foșnind sfios.

ei sunt ascunsele-ți altare,
de ruga ta adânc pătrunși,
ce-n urma pustniciei tale,
ascunde-vor anii-ți ascunși!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Viaţă
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.