Melancolie

Autor:carmen.muntenita


Adăugat de: carmen.muntenita

luni, 11 februarie 2019

Privesc către albastrele zări
visând la o lume mai bună,
la oameni prietenoși și sinceri.
Zâmbesc unei speranțe ghidușe
ce s-a născut în tinereasca-mi inimă.
Melancolia mă cuprinde
și simt cum ideile-mi mărețe
dansează printre multele frustrări
pe care încearcă să le înlăture.
Idei, speranțe, dorințe încă neîmplinite
se ivesc de după temerile ascunse adânc în suflet.
Se prind cu toate într-un dans nebunesc
și simt cum totul devine real.
Văd zâmbete largi,
aud cuvinte frumoase și binevoitoare.
Simt că e lumea pe care o visez.
Simt că trăiesc acea mare schimbare
pe care de mult timp mi-o doresc.
Visez...visez?


vezi mai multe poezii de: carmen.muntenita


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Iubire
  • »» Poezie de debut? da
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CLXXIX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.