Rugatul ploii - Marin Sorescu

Când nu ploua, era secetă,
Plecau cu fierăritul, copiii, fetele, băieţii
Zdrăngăneau din clopote, tălăngi...
Şi ieşea lumea cu căldările cu apă
Şi-i uda, să plouă.
Ziceau că dacă merg cu fierăritul,
Strigă ploaia cu tălăngile alea.
Şi-o aduc. Era zarvă mare pe drum,
Ţipau, chioteau, fugeau,
Turnau pe ei cu căldările, cu oale.

Zicea Nea Florea, când pleca Stanca pe undeva,
Zicea:
„Păzea, că iar pleacă Stanca cu fierăritul. Asta e nebună, neică, e nebună".

„Păziţi, că vine fierăritul la vale!" Lătrau câinii, cântau cocoşii, Era o landră pe drum
Şi muierile strigau: „Păziţi, că vine fierăritul". Ei pe cine-ntâlneau în cale, vărsau apă pe el, Trebuia să te-ascunzi în curte, ca să nu te ude. Ieşeau femeile cu căldările cu apă şi turnau pe ei, Cu oalele,
Ei erau îmbrăcaţi în boji... Aşa se ruga ploaia.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Marin Sorescu








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.