Mariana Rogoz Stratulat - creaţii proprii

Îmi este clipa rătăcită
în somn de lună adormită,
în cânt de greier din fuior
şi tors din caierul de dor.

O linişte de mănăstire
ne cheamă azi într-o iubire.
Ne ţine-n ceaţă trişti, stingheri
c-un gând venit de nicăieri

Ascultă cum floarea
îşi cântă tăcerea..
Priveşte cum liniştea
şopteşte

A venit vremea să zbor!

La ceas de părăsire,
Eu,

Am dăruit o lacrimă de dor
cu amintiri în ochi de stele,
cu zâmbete ascunse-n nor
ce murmurau descânt de iele.

Mi-au înmugurit copacii
pe buze, în ochi şi la glezne.

Curcubeul şi-a aruncat culorile

Femeie sunt
din aer şi lumină,
timp mişcător,
închis într-o clepsidră.