Elegie - Mariana Marin

Era o acalmie înşelătoare a veacului
care stătea să plesnească în pântecul meu de metal.
O fizionomie bătută cu biciuşca de fiziologii ale bolilor mărunte, familiare.
Dar cât mister până şi într-un herpes!
într-un ghemotoc de nouă zi,
într-o frunză care începe să-ţi crească în ureche,
iederă invizibilă, mustind.

Tu, caravană a nervilor primăvara,
pântecul meu de metal.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Nu mă pricep la poezii moderne dar versurile dumneavoastră m-au pus pe gânduri... Am lecturat cu plăcere!
Emilian Lican
sâmbătă, 10 februarie 2018