Dark ages - Mariana Marin

Dark ages

Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă şi totuşi ploua
pe drumul scurt dintre şcoală şi casă.
Gunoaiele tăvălite de ape
se spălau cu frenezie.
Până şi gunoaiele voiau să se spele.
Le simţeam bucuria când o băltoacă
mi-a mângâiat tălpile prin pantofii vechi.
Laptele nu venise.
Ne-am aşezat cuminţi (o, mult prea cuminţi)
la coadă dar n-am rezistat.
Era mult prea frig.
Câinii cartierului începuseră să latre,
bezna era tot mai groasă, n-aveam mănuşi.
ţipenie-de-Om zăcea lat la intrarea în casă.
Pană-de-Curent şi el, cu pană-de-Gaz,
prin cotloane, la bârfă.
Frig, foarte frig,
frig şi gheaţă, greaţă.

Un copil orfan m-a întrebat într-o seară
pe drumul scurt dintre şcoală şi casă
dacă este greu să ajungi scriitor.

Un ochi de câine bătut
i-a răspuns altui ochi de câine bătut
să privească mai bine în jur
până când o să înveţe să muşte
să-şi îndrepte gâtlejul şi sufletul când
stelele sus
moartea aproape

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.