Castelul de apă - Mariana Marin

Un război de o sută de ani
la întretăierea drumurilor comerciale,
— știam ce mă așteaptă !
Iată-mă deci
rotind ușor mașinăria privirii bolnave
spre întortocheatele sunete
ce îmi desăvârșesc graiul celest.
Să povestesc oare despre inutilitatea rememorării
în cumplita tinerețe de mijloc a faptelor ?
Sau (mai bine) despre drumul meu însingurat
prin pâcla albicioasă a elementelor
dintr-o dimineață de iarnă ?
Să opresc ficțiunea aici,
pe treptele castelului de apă
dintre cele două războaie
crenelat ca o memorie previzibilă
și duios, aidoma ei ?
Sau (mai bine) să pornesc mașinăria privirii
în catacombele contemporane
spre spaima și freamătul celor care mă citesc ?
Dar vine ochiul glumeț și mă bate pe umăr :
„Dulceață, aidoma ție s-au mai văzut !"
Mai bine așa,
îngrijindu-mă de însămânțările celeste
din preajma castelului de apă
crenelat și duios
ca toate crimele de pe steaguri

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.