Amintiri despre vremea când eram din carton. Golgota - Mariana Marin

Realitatea unei bătrâneţi precoce
se strecoară în aromele ceaiului matinal
şi pustieşte senil zilele fără poezie.
Realitatea funiei din casa spânzuratului
şi pielea de broască ţestoasă
în care mi-am legat manuscrisele.
Pentru că, iată, a trebuit să învăţ
în plin sfârşit de secol
cum se devine o poetă de sertar,
“o poetă nepublicabilă” – parcă aşa silabisea
apăsat şi apos editorul vremurilor noi.
Sufletul meu pâlpâia atunci
deasupra unei realităţi şi mai dureroase,
ceva între prima pneumonie
şi ultima amintire dintr-o mare iubire.
Silabiseam: ”o poetă nepublicabilă, o cruce grea”.
şi tot ceea ce mi se întâmplase până atunci
devenea o leşie groasă strecurată viclean
în venele mele amare, mutilate cu grijă,
în aromele ceaiului matinal.

Da, cât de grea crucea,
ce fel de munte şi-acesta,
câtă prostime în jur, gură-cască,
urechi de măgar, nesimţire,
cât nenoroc.

Adăugat de: Lucia

vezi mai multe poezii de: Mariana Marin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.