Cu noaptea-n uşă o să-mi bată
Iar demonul, acuşi-acuşi,
Să-mi ispăşesc o desfrânată
Pornirea mea, din anii duşi,
Când, roaba inşilor din gloată,
Eram o proastă apucată,
Şi trotuaru-mi fu culcuş.
Câteva clipe să mai fie
Până la liniştea din larg,
Dar, mai nainte de vecie,
În faţa ta, aşa cum ard,
Viaţa mea, cu bucurie,
Ca pe un vas de lut o sparg.
O, ce s-ar fi ales de mine,
Învăţătorule, Isus,
De nu aş fi simţit că vine,
La pat, în nopţile senine,
Un nou vizitator de sus:
El nesfârşitul ce ne ţine,
Căzut în mreje-mi şi sedus.
Dar ce-s păcatul, iadul, chinul,
Cu tine când m-am contopit,
Precum puietele cu pinul,
Şi-n văzul lumii te-am iubit,
C-un dor nespus de infinit?
Când tălpile-ţi îmbălsămez,
Şi simt că îmi ating genunchii,
Eu poate-nvăţ să-mbrăţişez
A crucii bârnă-n patru muchii,
Şi-nvăţ să cad spre trupu-ţi sfânt,
Gătind de punere-n mormânt.
Distribuie: