Maria Ieva - creaţii proprii

Maria Ieva
CV
m-am născut între zodii
în anul morţii mele
la răscrucea dintre cer şi pământ
învăţând să mă tem de ziua
în care îmi voi vedea goliciunea
oglindită în umbra unui vis de iubire
am crescut
din întrebările răsucite între corzile sufetului
din durerile care au căutat alinare pe altarul
poeziei
ca o rugăciune şoptită -
un ecou risipit în Valea Plângerii

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Durerea regăsirii de apoi

    Eu aş veni să ardem veșnicia
    Să ne iubim ca pământeni aici,
    Dar cerul tău a-njunghiat câmpia
    Şi macii mei sunt sfâșiați de bici.

  • Nu simți?

    De-atâta primăvară nu simți cum înflorești,
    Când ies din călimară ecouri îngerești?
    Când se întorc cocorii şi iarba creşte-n tine,
    Nu simți pe apa morii cum primăvara vine?

  • Vitralii de gânduri

    Un murmur de inimi ţese o vrajă,
    Lavanda îţi spală picioarele iar,
    La poarta tăcerii stau fluturi de strajă
    Și luna se-arată pe muchii de zar.

  • Un Prometeu

    Zidim în noi altare de lumină -
    Un Prometeu ce-aprinde focul sfânt,
    Când soarele-i întemnițat în mină
    Și luna-i îngropată în pământ.

  • Întemniţată-n vis

    La pânza de paiajen dintre spini
    Cânta ca la o harpă vântul
    Şi-n ochii mei se aprindeau lumini
    Când Dumnezeu ne dăltuia Cuvântul.

  • Vechiul parc

    S-au adunat prin parc grămezi
    De frunze palide de-arțar
    Şi păpădii cu ochii verzi
    Zâmbesc spre soare tot mai rar.

  • Viaţă după viață

    Te-am zidit în mine ca-ntr-o cetățuie
    Și mi-ai curs prin vene viață după viață,
    Ca un dor ce-şi trage seva din gutuie
    Te-am găsit sub pleoape, risipit în ceață.

  • Cercul

    Dezlegat de sacre jurăminte,
    Te cobori ca înger pe pământ,
    Porţi în tine ceruri şi morminte -
    Cercul ce se-nchide într-un sfânt.

  • Spre infinit

    În miezul unui măr necopt,
    Suspină gândul unui șarpe
    Şi-a răsturnat bătrânul opt,
    Ecoul trist al unei harpe.

  • cu umbrele răsucite după degete

    voi obosi într-o zi
    să-mi număr întrebările
    şi atunci
    cu umbrele răsucite după degete