Mamă, iubire șI flori

Autor:Gabriel Stanciulescu


Adăugat de: Gabriel Stanciulescu

luni, 20 noiembrie 2017

Mama, iubire și flori

Păstrez imortele în vaza albastră,
Le iubesc în tacere,dar ele mă-ntreabă,
Unde e mâna?..ce-a pus într-o glastră
Iubire și flori,..fără a spune o silabă.

Ezit un moment și grea mi-e privirea,
Se uită la mine și încerc să răspund:
A plecat de un timp, i-am luat eu iubirea
și tot ce-a avut, mai frumos, mai profund.

Iubea orice floare cu patima vieții,
Cu greu adormea, privind spre fereastră,
Un vers îngânam, cum îngână poeții
Arome de flori veneau dintr-o glastră.

Primea din natură iubire divină,
Iubea cu tăria unui suflet curat,
Privea către noi cu-n soi de lumină
Ce nu-l mai simțim, dar nu l-am uitat.

Și-n fiece zi, când ceasul mă scoală,
Refac pașii ei, admirație-n culori,
E-n mine un dor, e-n mine o boală
De-mi vine să mor…în curtea cu flori.

Autor: Gabriel Stănciulescu


vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Părinti
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da
  • »» Poezia a fost înscrisă în tema săptămânii: Poezia săptămânii nr: CXX.


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.