Mai cred...

luni, 27 august 2018

Mă străduiesc să curg prin anotimpuri
Să-ţi fiu părtaş la visuri şi speranţe
Mă forfotesc mereu în fel şi chipuri
Cum să-ţi ofer în fapt exuberanţe.

Mă plimb pe stada-nchisă-a disperării
Nu pot coti spre ample bulevarde,
Nu mai găsesc o poartă a iertării
Şi simt cum disperarea rău mă arde.

Nu mai primesc nici un semnal pe unde
Surâsul tău e-ncarcerat în teamă,
Ţi l-aş fura şi-n suflet l-aş ascunde
Căci dorul tău spre mine te îndeamnă.

Dar tu nu vrei să răscolim trecutul
Să replantăm o primăvară-n toamnă,
Ce mult aş vrea să modelăm iar lutul
Iubirii, ce la jale mă condamnă.

Eu totuşi cred că nopţile-ţi stinghere
Te vor porni pe calea remuşcării,
Vei renunţa la unghiuri din echere
Şi-am să te văd zâmbind în capul scării...

Iar visul meu lipsit de limpezime
Te va primi cu flori de bucurie,
Ne vom urca în fericiri spre culme
Legându-ne pe veci în armonie.

Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.

Comentarii: