Mă-ntorc

Autor:intel1anima


Adăugat de: intel1anima

sâmbătă, 11 mai 2019

Sunt fiul tãu rãtãcitor, luminã,
şi-mi strigã sângele ca o sirenã:
"Mi-e dor de-acasã!"

Mã-ntorc la tine cu braţele întinse.
Primeşte-mã înapoi,
aşa cum sunt acum:
pe coapse-mi şiroiesc
râuri de sare,
rãmãşiţe ale tumultului
de lacrimi,
furtuni îmi joacã în pãrul rebel,
iar fulgere albastre curg prin vene.

Şi timpul,
şi drumurile toate
m-au amãgit cu doruri multe şi rebele,
cu primãveri ce n-au venit,
cu o iubire care-avea aripi de cearã
şi-a nins cenuşã peste sufletu-nsetat.

Primeşte-mã
pânã ce amurgul
nu se închide ca o imensã pleoapã
peste curcubeul care încã mai leagãnã
în privirile mele
inorogul alb
mult visat
din copilãria mea.

Primeşte-mã, luminã!
Mã-ntorc la tine,
eu, fiul tãu rãtãcitor,
şi vreau sã îţi aprind altare
din versul meu albastru
ce singur a rãmas întreg.

Îmi strigã sângele ca o sirenã:
"Mi-e dor de-acasã!".


vezi mai multe poezii de: intel1anima


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Diverse
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.