Mă bucur că v-aţi amintit

Autor:Lorena Craia


Adăugat de: lorena.craia

miercuri, 13 martie 2019

Sunteţi un fulger dureros.
Ce nu-nţelegeţi dumneavoastră
Este pădurea mea albastră
Cu râul verde pân’ la os.

Era odată un haiduc,
Cu traista plină ochi de mere
Şi în opinci de conifere
Mă alerga ca un năuc.

Şi-avea în teacă trandafiri
Şi bidiviu ca o nălucă
Şi jur că aş fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.

Vai, fiica mea, nu sunt haiduci
Pe albăstruile poteci;
E urma ta, pe unde treci
Şi până unde te mai duci.

Şi până unde să mă duc?
Tu, mamă, n-ai să înțelegi,
Din spinii lor aproape-ntregi
Se naşte veşnic alt haiduc.

Când curge sânge-n asfințit
Din rotocoalele de fum,
Poteca mea se face drum.
Mă bucur că v-aţi amintit.


13 aprilie – 12 mai 2017, Constanţa


vezi mai multe poezii de: lorena.craia


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Amintiri
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mă bucur să aud asta :) Mulțumesc
lorena.craia (autor)
sâmbătă, 16 martie 2019



Cum aș putea să zic că nu am lecturat cu deosebită plăcere când versurile dumneavoastră sunt compatibile cu A.D.N.-ul meu...:)
Felicitări!
,,Şi-avea în teacă trandafiri
Şi bidiviu ca o nălucă
Şi jur că aş fi fost haiducă
De la atâtea potriviri.”
Emilian Lican
vineri, 15 martie 2019