Fata regelui - Ludwig Uhland

Fata regelui din Spania
A vrut să-nvețe-un meșteșug
Să coase haine bune și frumoase
Să curețe să spele din belșug.

La prima haină ce a-ncercat
S-o spele cum a vrut
Inelul de pe albul deget
În mare i-a căzut.

Suavă, dulce cum era
Ea începu să plângă,
Tocmai trecea un cavaler
Pe-aproape, lângă strungă.

„Dacă aduc inelul
Din apa cea spestriță
Ce voi primi atuncea?“ -
„Desigur, o guriță“




Se dezbrăcă în grabă
În valuri el pătrunde
Dar când ieși afară
Inelul nu-i niciunde.

A doua oară intră
În apa-nvolburată
Dar și de data asta
Degeaba el îl cată.

A treia ora însă
Îl scoaseră-n coșciug!
Fugii fetița acasă:
„Nu vreau un meșteșug“

traducere Christian W. Schenk

din volumul Clasici germani, Editura Dionysos, Boppard 2019

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Ludwig Uhland



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.