Lucian Tatar - creaţii proprii

Popor român din sambure de dac
Sângele îți clocotește în vine
Te-ai născut și o să mori sărac
Cei bogați,n-au neamul de la tine!

Am pus al vieții trist ecou pe-o ramură uscată,
Flori din apusul nedorit le-am ridicat spre stele,
Și toate gândurile mele pierdute-ntr-o săgeată,
Izbesc o inimă iubind ,cu bune și cu rele!

...de toamnă

o frunză mai bocește în vântul ce adie
pe creanga ce-i pustie la capăt de vecie

Prima rază de soare ce mi-a căzut pe față
primul zâmbet ,primul pas în viață
satul cel mic ,retras și liniștit-
plaiul mioritic, unde am copilărit!

Avem cu toți un imn în suflet
Ne naștem și trăim cu el ,ca legământ
…în lacrimi pure și în urlet
Palpită –n sânge templul sfânt,pământ!

Învolburat si rece ,uneori prea trist
El îmi spune totul,vrea sa vorbesc de el
Emană bucurie,emană fericire
El este poetul,e marele artist

Coboară din soare,caleaşcă de aramă
cu biciul de foc şi murgi fără seamă
pârjoleşte câmpuri,dansând fără teamă,
cu sufletul cald,cu sufletul rece,

PRAFUL IDEILOR

Credeam că ceața lumii se va risipi,
În urna infinitului sec,seninul va reveni ,

ZILELE DIN URMĂ
(|V)
Se cumpără mai nou ,chiar peste tot destine
Anticriștii noi nu vor mai avea tăgadă

Războiul din noi

În fereastra închisă bate destinul
poarta a căzut ruginită de vremuri