Lucia - poeziile altor autori

El există aşa cum porumbeii
sunt o detunătură a orelor şi gândurilor mele.
El este între mine şi mâna care apucă.
Între mine şi cel care mărturiseşte că scrie.

Aici omul care nu poate deveni,
purtându-şi iernile
şi tăcerile
şi tot ce nu poate fi imaginat.

Liniştiţi fiind,
ne reprezentăm spaţii aproape mistice,
pe cel ce suferă de frig,
voluptatea privirii lui.

Dimineaţa, aburi suiau printre licori de brad,
sugerând o nouă ordine.
Aceeaşi ninsoare se schiţă în lucruri
şi mai deoparte, un întreg anotimp

Cum mâna omenească
atinge pământul neîmplinit încă,
întinsele tale grădini
schimbă mersul firesc al lucrurilor

Privesc soarele cum apune într-un început de linie.
Totul parcă se schimbă în sevă. Frunzele
păşesc mai sfios şi mai lent.
Nervurile se îngustează, simţi cum te poţi prăbuşi

Ridicarăm trunchiuri aducerilor-aminte,
cenuşiul în îndrăzneala lui îndepărtându-l.
Se înălţase marea şi rămase neclintită
şi se limpezi glasul privighetorii.

Un copil cu ochii de câine
m-a întrebat într-o zi
dacă este greu să ajungi scriitor.
Era iarnă şi totuşi ploua

Când m-am apropiat de treizeci de ani
a început vârtejul.
în jur dezastrul devenea tot mai intens,
niciodată nu ştiam

Am aflat pe căi ocolite
că în 1970 s-ar fi născut
cel mai sângeros dictator al lumii.
Dacă lucrurile stau aşa,