Liniște (sau Jazzul tristeții)

Autor:Cristian Andronic


Adăugat de: Cristian Andronic

luni, 22 februarie 2021

,, Sunt atât de tristă, nu mai știu nici eu,
Ce mi se întâmplă, ce durere am,
Nici nu îți pot spune, parcă-mi este greu,
Nu ai nicio vină, sunt precum eram..."

După ce-mi scrisese, a tăcut de-odată,
Ploaia se-ntețise, și bătea în geam,
Mi-a venit tristețea, rece și udată,
Căci aceste vorbe, prea le-nțelegeam.

,, Ce frumos poți scrie! Dar rachiul, oare,
Nu îl poți exclude? Numai nu rachiu!"
Doamnă, am o rană, și profund mă doare,
Și-o tratez adesea, când adorm târziu.

Dar citiți mai bine, nu am nicio vină!
Știu aceste vorbe, n-are niciun rost,
Vrea astfel, să-mi fie, iarăși o străină.
Fiecare-n lume, e luat de prost.

E, această faptă, ca un fel de lege,
O-nvățasem bine, de cât timp exist,
Doar pierzând iubirea, o veți înțelege -
Îi plătesc un zâmbet, devenind mai trist.


vezi mai multe poezii de: Cristian Andronic


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? da
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.