Vis cu frizerie - Leonid Dimov

Era o dimineață precum toate,
Treceau, la fel, tramvaie dungate
Ca niște porci mistreți domesticiți,
Și negre diligențe cu bandiți.
Oprise tocmai, scurt, lângă havuz,
Din altă mahala, un autobuz.
Și m-am uitat cum mă dau jos și bat
La frizeria joasă, cu macat,
Știam tot ce va fi, știam prea bine
Și n-am intrat înăuntru, după mine.
Sunat-au tricolor mătănii roase
Frizerul, ce de ușă le-atârnase,
Țipat-a papagalul, ca-ntr-o doară,
De-o tijă văruită prins cu sfoară
Și la un semn, că m-am simțit și prost,
Mișcatu-s-au clienții fără rost.
M-am așezat în cel din urmă jeț,
Era sculptat dintr-un calcar de preț,
Avea, de aur, frunze încrustate,
Pe laturile-i strâmbe zăceau late
Pedale de argint. Și m-a-nălțat
Prea sus, o calfă, când le-a apăsat.
Știam că trupul gras mi-era de ceară
Rozalbă sub veșmintele de seară,
Simțeam sub fard bătând a hrizopraz
C-aveam doar jumătate de obraz,
Iar firele de păr erau cusute
Din fire de metaluri neștiute.
O! când am vrut să spun ca să mă tundă
Deodată toți au dat să se ascundă,
Dar au rămas pe loc ca mai-nainte:
Eu fluieram letargic dintr-un dinte.
Am ridicat un deget și l–am rupt
Să-l pun chiar la oglindă, dedesubt,
Și m-am privit în repetat decor
Cum stau zburlit și înspăimântător,
Atât de singur lângă toți acei
Clienți și calfe strâmbe și femei
Cu grijă măturând pe dale plete
Magnetic strânse tot pe lângă ghete.
Apoi, cu o mașină muribundă,
O insă început-a să mă tundă:
Era atât de gingașă, de nouă,
Că geamul dinspre drum s-a stins în rouă
Și ne-a cuprins în marele salon
Un matineu lăptos, ca de neon.
Dormea o spaimă-n dulcele-i viscere
Când m-a privit să afle ce-i voi cere,
Și dacă m-am uitat în ochiul unic
La ea, albastru și catalaunic,
Precum atunci când mi-a mai fost odată
De spadă veche barba retezată,
A tremurat întreagă și mi-a zis
Că mă iubește încă dintr-un vis.
Atunci am înlemnit și-am cunoscut
Că vom rămâne ca la-nceput,
Eternități, cu zgomot, când au uns,
De foarfeci și mașini de tuns,
Acea încețoșată frizerie,
Și-am zăbovit acolo pe vecie.

Când m-am urcat apoi în autobuz
Murise dimineața la havuz
Și tot așa se-ndepărtau cu toate
Tramvaiele algebric legănate.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.