Vârcolacul și Clotilda - Leonid Dimov

Venea o seară moale ca mingiile ce ni-s
aduse din afara terenului de tenis.
Și chiar terenul însuși părea curbat în arc,
cărămiziu și umed în spate de parc,
când fu schimbată ultima minge.
Pieri și cel ce strânge
accesoriile-n tecile lor. Îi urmă pilda
masiva jucătoare Clotilda.

Vârându-și racheta-n pânză portocalie.
ea era albă, impunătoare, și porni, ușor șașie,
ușor obosită, legănând un sac,
zâmbitoare, cu pas leneș, spre terasa de lângă lac.
Iat-o fredonând, așezată
la masa nichelată.
E liberă, calmă, iubeață,
coctail imens are-n față,
iar pe scaunul de vizavi,
melancolic că se duce gingașa zi,
în volte dulci, urmînd plan măiastru,
execută contorsiuni lente un vârcolac albastru.
Are de-a lungul trupului din paftale și inele
trei creste paralele
și ochi ovali, colosali, năuciți de reverii,
ca două lune sângerii.
Privesc trist la Clotilda care,
nepăsătoare,
se face că nu-l bagă-n seamă.
Deși, mă rog, parcă tot naște un pic de teamă
albastrul vîrcolac consumator și banal,
în acest mic, dar faimos local
de noapte, de petrecere, de nebunii,
din nesfârșitul parc cu arbori fumurii.

Se tot lăsa o-ntunecime de vată
când, fără voie parcă, dintr-o dată,
masiva jucătoare întinde palma peste masă,
iar firava labă veselă și sticloasă,
albastră, a fiarei, într-o clipită
se cuibărește acolo, fericită.
Și cum scâncește animalul de bucurie,
un vârf ivind de limbă purpurie.
Și rămân amândoi așa, ca și cum nici n-ar fi,
cu capetele-ntoarse la yolele sidefii
ce trec mirate-n mișcare centripetă
pe apa tot mai violetă.
Se-aud de departe - rumbă, tango,song -,
orchestre calme, numai alămuri și gong.

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Leonid Dimov



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.