legenda ciobanului cu oile pe lună

Autor:nicu hăloiu


Adăugat de: nicu hăloiu

luni, 03 decembrie 2018

legenda ciobanului cu oile pe lună

văd în zare munții suindu-se la cer,
cu-a lor păduri țâșnindu-se din stânci,
dar timpul roade, cu-n rânjet efemer
munți și păduri, care cu totul pier,
săpați de nori, cu-ai lor torenți adânci!

și jos la poale, timpul aduce moarte,
uscând cu vântul și arzând cu soare,
și din prăvălirea stâncilor crăpate,
se naște floarea, ce fără munte, moare!

pășuni apar, săltate-n fir de iarbă,
ciobani coboară cu turmele flămânde,
nu-i umbră deasă, când soare dă să fiarbă,
nu-i stâncă mare, când nori dau să inunde!

doar un caval, se-aude, într-un răgaz de vânt,
cu glasu-i răgușit, el mai că-atinge cerul,
îngeri ascultă duși, privind către pământ,
săltând ușor la cer și turma și oierul!

de-atunci se văd, în nopți cu lună plină
ciobanul și-a lui turmă, pe discul lucitor
și se aude grav, când bolta e senină
și vântul de-altădată, doar adiere lină,
curgând dintr-un caval, un tânguit de dor!


vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Copilărie
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.