Dao de jing – Dumul şi puterea lui ( fragment) - Lao Tse

Marele Drum se pierde:
Acum avem umanitate şi justiţie,
Au apărut prudenţa şi cunoaşterea;
Există cultivarea comportamentului.

Drumul despre care se poate vorbi
Nu este drumul permanent;
Numele care poate fi rostit
Nu este numele permanent.
Lipsite de nume au fost începuturile cerului şi ale pământului;
Atribuirea numelor a fost mama miriadelor de creaturi.

Eu numesc mare ceea ce este indefinibil.
Indefinibilul îl numesc departe.
Departe numesc întoarcere.

Cel care este pururi fără dorinţă
Percepe partea spirituală a acesteia.
Cel care trăieşte permanent în dorinţă
Percepe doar limita acesteia.

De aceea păstrează lucrurile care sunt consistente.
Caută simplicitatea; îmbraţişează limpezimea;
Diminuează ego-ul, diminuează dorinţa.

Necultivarea celebrităţii înseamnă că oamenii nu invidiază;
Nepreţuirea averilor înseamnă că oamenii nu fură;
Refuzul de a privi la ceea ce naşte dorinţă face inima liniştită.

Taie în pereţi uşi şi ferestre pentru a face o cameră.
Adaptează nimicul a toate săpânitor nevoilor tale – şi camera va deveni locuinţă.
Astfel Ceva şi Nimic se crează reciproc;
Dificilul şi lesniciosul sunt complementare;
Ce este lung şi ce este scurt se echilibrează oră de oră.
Ce este elevat şi ce este scund se înclină unul către celălalt.

Cerul şi pământul sunt nemiloşi, tratează miridele de creaturi precum porcii pleava;
Filozofia este neiertătoare, tratează oamenii ca pe câini.
Cel care merge în vârful degetelor nu este stabil; cel care sare nu poate merge.
Cel care se premăreşte nu este evident;
Cel care se consideră fără greşeală nu este ilustru;
Cel care iese în faţă nu are merit;
Cel care se laudă nu dăinuie.
Cinci culori orbesc ochii omului;
Cinci note muzicale fac urechile surde;
Cinci gusturi rănesc cerul gurii;
Vânătoarea şi echitaţia sălbătăcesc mintea.
Invăţătura creşte prin acumulare zilnică, dar practica Tao simplifică.
Simplifică, simplifică până când contaminarea cu gândirea relativistă şi conflictuală este eliminată.

Cineva poate cunoaşte lumea fără a ieşi pe uşă afară.
Cineva poate vedea Drumul Cerului fără a privi pe fereastră.
Cu cât cineva merge mai departe, cu atât cunoaşte mai puţin.
Inţeleptul aderă la faptele care nu presupun acţiune şi practică învăţătura care nu necesită cuvinte.
El nu poate fi prins şi folosit;
El nu poate fi prins şi rănit;
El nu poate fi prins şi onorat;
El nu poate fi prins şi umilit;
De aceea este stimat de toată lumea.
El produce, dar nu deţine,
El crează, dar nu pretinde,
El ajunge la valoare, dar nu şi-o însuşeşte.
Faptul că nu şi-o însuşeşte
Il face să locuiască în bună vecinătate cu aceasta.
......................................

Când marile ziduri cad în paragină
Apare compasiunea şi decenţa;
Când inteligenţa intervine,
Apare ipocrizia cea mare;
Când cele şase legături de sânge nu sunt consistente
Apar copii ascultători.
Când în stat morala decade până la limita de jos
Apar miniştri loiali.

Albia spiritului nu seacă:
Ea se numeşte femeia misterioasă.
Poarta femeii misterioase
Se numeşte rădăcina Universului.

traducere Petru Dimofte

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Lao Tse



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc mult pentru popas, domnule Lican :)
În ziua de azi suntem cu toții așa de grăbiți, încât de multe ori, poeziile lungi sunt evitate. Cu atât mai mult apreciez răbdarea și dorința dumneavoastră de a primi cu sufletul aceste versuri.
Mulțumesc!
Adina Speranta
joi, 15 octombrie 2020



Complicate dar în același timp foarte profunde versuri! Cu puțină aplecare și răbdare,ele-versurile, pot deveni minunea care inițial ar fi fost o adevărată plictiseală...
Personal am citit cu răbdarea care în cele din urmă m-a aplecat în fața profunzimi lor...
Emilian Lican
luni, 12 octombrie 2020