Lacul

Autor:Carmen


Adăugat de: Ina M.

vineri, 19 februarie 2016

Lacul munţilor mă cheamă
Să îi fac din suflet ramă
Fiindcă e oglinda zării
Şi sfărşitul depărtării.

Când ajung la malul lui
Văd barca pescarului
Şi mă urc în ea, văslesc
Printre stele, nefiresc!

Lacul este cerul ud
Iar în el, pescarul nud
Zboară cu aripi de vise
Să prindă-n plasele-ntinse
Luceferii ce-au căzut
Din adâncul neştiut!

Din priviri ne-am înţeles…
Şi îndată am cules
Mulţi luceferi ce-au încins
Apa lacului închis
Între munţii ce-au văzut
Stelele când au căzut…

Pescarul şi barca lui
Sunt la malul lacului
Iar eu încet mă scufund
Şi mai am un singur gând…
Să-mi agăţ în suflet stele
Şi să zbor la munţi cu ele!


vezi mai multe poezii de: Ina M.


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Vise
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? da


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc, George! Lacul există...în realitate și în sufletul meu! Pescarul...la fel!
Ina M. (autor)
sâmbătă, 20 februarie 2016



O imagistică relevantă și romantică:

,,Lacul munţilor mă cheamă
Să îi fac din suflet ramă
Fiindcă e oglinda zării
Şi sfărşitul depărtării.

Când ajung la malul lui
Văd barca pescarului
Şi mă urc în ea, văslesc
Printre stele, nefiresc!,,

Felicitări cu urări!
George PENA
sâmbătă, 20 februarie 2016