Zidurile - Konstantinos Kavafis

Cu cruzime, fără milă, fără respect,
ziduri mari și înalte au ridicat în jurul meu.

Acum stau disperat aici, lipsit de speranță.
Nu mă gândesc la altceva: mă macină gândul acestui nenoroc;

aș fi avut atât de multe lucruri de făcut afară.
Cum de nu am observat când au construit zidurile?

Nu am auzit niciodată un strigăt al constructorilor sau vreun sunet.
Fără să-mi dau seama, m-au separat de restul lumii.

traducere Adina Velcea



Τείχη

Χωρίς περίσκεψιν, χωρίς λύπην, χωρίς αιδώ
μεγάλα κ' υψηλά τριγύρω μου έκτισαν τείχη.

Και κάθομαι και απελπίζομαι τώρα εδώ.
Άλλο δεν σκέπτομαι: τον νουν μου τρώγει αυτή η τύχη·

διότι πράγματα πολλά έξω να κάμω είχον.
Α όταν έκτιζαν τα τείχη πώς να μην προσέξω.

Αλλά δεν άκουσα ποτέ κρότον κτιστών ή ήχον.
Ανεπαισθήτως μ' έκλεισαν από τον κόσμον έξω.

Κωνσταντίνος Π. Καβάφης

1897

Adăugat de: Adina Speranta

vezi mai multe poezii de: Konstantinos Kavafis



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.