Luna străluceşte în trupul meu - Kabir

Luna străluceşte în trupul meu, dar ochii mei orbi n-o văd:
Luna e înăuntrul meu,şi la fel e soarele,
Toba veşniciei nelovită răsună în mine,dar urechile mele surde n-o aud.

Cîtă vreme omul strigă după Eu şi Al meu, nimic nu fac toate muncile sale:
Cînd orice iubire de Eu şi Al meu a murit, atunci s-a încheiat munca Domnului.
Căci munca nu are alt ţel decît aflarea cunoaşterii:
Cînd vine aceea, munca e pusă deoparte.

Floarea pentru rod înfloreşte: cînd leagă rod, floarea se ofileşte.
Moscul e-n cerb, dar cerbul nu-l caută-n sine: el rătăceşte în căutare de iarbă.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Kabir








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.