Jumătate a trupului

Autor:Camelia Oprița


Adăugat de: Camelia Oprita

joi, 30 ianuarie 2020

Din tălpi până-n creştet mă-nveleşte glasul mamei.
N-ar fi ea scânteie dacă n-aş fi fost eu cerul legănat de ape.
Când mi se făcea dor de iarbă,
mă auzeam de sub învelişul inimii ei în mijlocul basmului.
Jumătate a trupului meu e mama, Cu cealaltă jumătate m-am privit într-o frunză de măr
şi eram floarea lui.

Celelalte flori mi-au ajuns la inimă; vor muri fără mine
dacă nu le împăturesc cu aripi de înger să urce în oglinda cerului,
să curgă ninsori în fericirile celor care n-au fost înveliţi
din tălpi până în creştet de glasul mamei.
M-am gândit la frunză şi am înţeles
de ce m-am lăsat floare la umbra ei: în numele meu
regăsesc întotdeauna glasul mamei.


vezi mai multe poezii de: Camelia Oprita


Detalii poezie:

  • »» Tema poeziei: Dragoste
  • »» Poezie de debut? nu
  • »» A mai fost postată pe acest site? nu
  • »» A mai fost postată pe alte site-uri? nu
  • »» Vrei să fie analizată critic? nu


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.