Un poet din veacul al XIII-lea - Jorge Luis Borges

Privește lung variante anevoioase
De încropit sonet ce n-are nume;
Din fila-ntâmplătoare ies în lume
Terține și catrene păcătoase.

Cu pana-nceată gingaș cizelează.
E ostenit. Aude trilul oare
Din viitor pornit, privighetoare
Ce sacră-i spaimă-ntocmai o urmează?

Oare-a simțit că nu e singur și
Că incredibilul Apollo, iată,
I-a arătat, în taină, un arhetip?

Că tot ce poate să deschidă-o zi
Și noapte-nchide avid cristal i-arată:
Enigmă, labirint, Dedal, Edip?



traducere - Andrei Ionescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.