Uimiri - Jorge Luis Borges

În răsăritul zilei minuni se-nfăptuiesc
în stare să răstoarne-ndărătnica ursită.
De pas de om nesigur e luna iscodită,
lungi ani și leghe vise urâte răscolesc.
Întunecate gânduri în suflet se strecoară
și tulbură lumina. Nu-i lucru-n lume care
să nu schimbe-n altul, cu rost ori întâmplare.
Pe mine doar uimirile simple mă-nfioară.
Să pot deschide ușa cu cheia sunt uimit,
ori mâna mea aievea că este negreșit.
Ori că-i neputincioasă a grecului săgeată,
deși fulgerătoare, să-atingă ținta-ndată.
Că spada nemiloasă atât de mândră este,
că-aceeași e mireasma ce floarea răspândește.


traducere - Andrei Ionescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.