Oglinzii - Jorge Luis Borges

De ce, oglindă, fără încetare
dublezi mereu mișcarea-anevoioasă
și-nșelătoare-a mâinii, ne-nțeleasă
și prisoselnică reduplicare?
Ești eul celălalt, de grec numit,
și veșnic stai la pândă. Pe lucirea
de sticlă aburită, hăituirea
odihnă n-are nici când am orbit.
Fără-a vedea, să știu că ești sporește
înfiorarea, iar vrăjitoria
ce-al lucrurilor număr îl sporește
îmi schimbă soarta: plânsul, bucuria.
Când voi fi mort, vei copia pe altul
și-apoi pe altul, altul, altul, altul.

traducere - Andrei Ionescu

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jorge Luis Borges



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.