Vioara - Jon Milos

În Suedia m-a adus dragostea
Elementul de-a fi altul
Am dat poezia
Pentru bucuria lucrurilor
Zarea
Pentru siguranţa locului
Nu există fericire sus la vulturi
Tot ce este creşte jos, din pămînt
De sus vin doar căderile
Nu-mi mai pasă de Hegel
Nici de imperativul categoric
Cine se mai gîndeşte la izvor
Cînd se scaldă în mare
Adevărul a fost dragostea
Această rană ontologică
Floare din sînge beat
Aşa începu conflictul meu cu soarta
Căderea în oglindă
Şi lemnul a rămas lemn -
Vioara nefăcută.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Jon Milos



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.