Paradis pierdut (Fragment) - John Milton

PARADIS PIERDUT (Fragment)


John Milton




Cartea I


De-a Omului primă nesupunere, și fructul
Acelui interzis copac al cărui gust de moarte
Aduse moarte în Lume, și tot necazul nostru,
Cu dorul Edenului, până un Om mai înalt
Ne readuse, redând tronul de har,
Cântă, Muză cerească, cum, pe vârful tainic
Al Orebului, ori Sinai, ai inspirat
Acel cioban ce primul învăță alesul grâu
În început cum ceruri și pământ
S-au ridicat din Caos: ori, dacă muncelul Sion
Te-ncântă mai mult, și izvorul Siloa ce curse
Iute la oracolul lui Dumnezeu, atunci
Invoc ajutoru-ți cântului meu cu țipăt,
Că nu cu zbor jos vreu să trec
Peste muntele Aonian, în timp ce urmărește
Lucruri neîncercate încă în prosă ori în rime.
Și înalt tu, O Spirit, ce preferi
În loc de orice temple inima dreaptă și pură,
Mă învață, căci tu afli; tu dintâi
Fuși și cu aripi sfinte întinse,
Turturea dormind în vast Abis,
Dându-i viață: ce în mine-i bezne
Iluminează, ce-i slab apără și păzește;
Că, la înălțimea acestei mari lupte,
Să pot declara Providență Eternă,
Și să justific căile Domnului în oameni.
Spune întâi - căci Cerul n-ascunde nimic vederii tale,
Nici adâncul câmp al Iadului - spune întâi ce cauză
Ne mișcă strămoșii, în starea fericită,
Iubită de Cer atât, să cadă
Din Demiurg, să-i calce testamentul
Pentru o poruncă, domni ai Lumii mai mult.
Cine-i seduse întâi către hâda revoltă?
Al infernului șarpe; a fost el cel a cărui-nșelăciune
'Zvorâtă din pizmă și întoarcere de rău, minți
Muma omenirii, în timp ce mândria-i
îl izgoni din cer, cu toată oastea
De Angeli rebeli, de-al căror ajutor, dorind
În glorie fii peste-ai lui tovarăși,
Credea că l-a ajuns pe Cel Înalt
De se luptă, și cu vană țintă
Împotriva tronului și monarhiei de zeu,
Cercă profan război în cer, bătaie mândră,
Cu deșartă luptă. El Puterea fără Capăt
Îl azvârli în flăcări din spațiul de eter,
Cu slută ruină și combustie, jos
În pierzare fără fund, unde să vie
În lanțuri fără leac și foc urgii,
Cel ce-ndrăzni să cheme pe Dumnezeu la luptă.
(...)

{traducere de Felix Rian Constantinescu}

Adăugat de: FEisu

vezi mai multe poezii de: John Milton








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

N-a murit! Iacătă-mă-s! Io mi-s!
Acu, adevărat îi că Matusalem e mic copchil pe lângă moi... de-aia nu mai sunt așa părtinitoare ca pe vremuri :)))
La bună vedere! Nu scapi! :)))
Io și Horus, sau ma bine Orus...I see you tot ce faci :))
Shi mulțămescu-ți de bunăvoință, mai vin, dacă tot mai rugat.
Adina Speranta
vineri, 11 ianuarie 2019



Shi va multumesc...t
FEisu
vineri, 11 ianuarie 2019



da doamna A. Speranta
am vrut sa traduc toatacartea 12 canturi
poate o sa apuc...t
Sanatate shi Credinta
Am avut o prietena Speranta
dar a murit era batrana...t : |
va mai astept..t.
FEisu
vineri, 11 ianuarie 2019



Asta e frumoasă! Îmi place!
Ce melodios se scurge versul, nu mă încurcă denumirile mai vagi (Oreb- Horeb, Caos - haos etc).

Fuși și cu aripi sfinte întinse...nu am nimic împotriva acelui ”fuși” :)

Dându-i viață: ce în mine-i bezne
Iluminează, ce-i slab apără și păzește; (oare nu era mai corect: ce în mine-s bezne?)

Această postare a fost corectată, față de celelalte la care se simte nevoia unei intervenții.
Da, e stilul vechi de exprimare cu atmosferă Shakespeariană.

Aici zic Da :)
Adina Speranta
vineri, 11 ianuarie 2019