Cântecul Margaretei la roata de tors - Johann Wolfgang von Goethe

Liniștea-i dusă,
Inima-mi grea,
Pacea nicicând
N-o voi afla.

Unde nu-i el
Este mormânt,
Întregul pământ
E-nveninat.

Bietul meu cap
E rătăcit,
Bietul meu suflet
E ciopârțit.

Liniștea-i dusă,
Inima-mi grea,
Pacea nicicând
N-o voi afla.

Doar după el
La geam mai privesc,
Doar după el,
Din casă pornesc.

Făptura-i mândră,
Și mersul lin,
Zâmbetul gurii
Ochii ce te țin.

Și-al vorbelor sale
Vrăjit pârâu,
Și strânsul mâinii,
Sărutul său!

Liniștea-i dusă,
Inima-mi grea,
Pacea nicicând
N-o voi afla.

Dorul mă-npinge
Tot să-l urmez.
O, de l-aș prinde
Și să-l păstrez.

Și după placu-mi
Să-l îndrăgesc.
În sărutarea-i
Să mă topesc.


Traducere Maria Banuș

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.