Bardul - Johann Wolfgang von Goethe

Traducere N. Argintescu-Amza


„La porţi, pe pod aud cuvînt,
O voce-aud, măiastră !
Să sune-n voie mîndrul cînt
Sub bolţi, în faţa noastră !“
Spre paj chiar regele-a grăit,
Rostind, cînd el sosi grăbit :
„Bătrînul vie-ncoace !“

„O nobili, mă voi închina !
Prinţese, – aleasă lume !
Belşug ceresc, stea lîngă stea !
De faimă-atîta nume !
Sub bolţi atîtea steme
O, pleoape, dar nu-i vreme
Uimirea să vă-ncînte !“

Iar bardul ochii şi i-a-nchis ;
Cînt plin se-nstrună-n sală.
Semeţ stau cavaleri – ca-n vis
Simt doamnele sfială.
De bardul meşter fermecat,
Să poarte, regele i-a dat
Un mîndru lanţ de aur.

„Slăvitul lanţ nu-mi dărui ;
Dă-l spadelor fruntaşe,
Vitejilor ce-or birui
Mii suliţe vrăjmaşe ;
Dă-l sfetnicului cel isteţ :
Povara poarte mai de preţ,
Poveri şi-aşa el poartă.

Eu cînt ca pasărea în zbor
Ce-n crînguri se desfată ;
Iscînd în pieptu-mi cînt şi dor
Drept plată şi răsplată.
Dar cer, de mi-i îngăduit,
Potir de aur şlefuit
Să-l umple vinul cel mai rar !“

La gură duse mult aleasa
Şi dulce cupă, cuvîntînd :
„Ferice norocita casă
În care-acesta-i dar mărunt !
Vi-i plină viaţa ! Luaţi aminte !
Slăviţi dar Pronia, fierbinte,
Şi-i mulţumiţi, precum fac eu !“

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Johann Wolfgang von Goethe








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.