Titanul - Jidi Majia

lui Constantin Brâncuși

Pietrele acelea brute,
aproape ca un miez,
au sosit în portalul realului.
Pielea lemnului face
să sclipească texturi cosmice.
Scară alcătuită din butuci.
Curbură albă, aur turnat
coloană din colțuri pătrate stivuite,
timp prefăcut în gât de pasăre.
Din partea opusă, netedă și moale
uimește nudul sfârtecat.
Tributul unei singure culori,
forma dinților strălucitori.
Totul prezentat simplu, ca la începuturi,
faptele îngropate rămân încă ascunse.
Într-un final, zid curbat din metal
anunță victoria ciocanului și a liniei.
Nicio fisură până la final
între două obiecte comparate,
singură lumina dovedește eternul primordial.

traducere - Constantin Lupeanu

Adăugat de: gabriel cristea

vezi mai multe poezii de: Jidi Majia



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.