Pustiu, tristeţi pustiitoare. - Ivan Bunin

Pustiu, tristeţi pustiitoare.
Nouri albesc.Curînd va ninge.
Pădurea-n zarişti călătoare
Se-nchide-n sinea ei şi plînge.
Sub cerul cu albaştri nori
Tot întunericul îl port,
Sălbatec, din păduri şi flori,
Sînt ca siberii peste tot.
Cîmpii şi văi cutreierînd,
Voi traversa fără-ncetare
Şi nu voi şti, în paşi călcînd,
Că frunza-i stinsă sub picioare,
Spre-a pădurarului căsuţă
Mă voi urca şi m-or vedea
Acoperişurile toate
În noaptea de-ntuneric grea,
Dar am să văd în prag, umilă,
A pădurarului fecioară,
Cu mînă mică şi fragilă
Să mă salute ea, ştrengară?
Pc bluza ei cu linii multe
Sînt toate stelele cereşti,
Iar sub bluziţă - două puncte
Neîmplinite şi fireşti.


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.