La ea veni-i spre miezul nopţii. - Ivan Bunin

La ea veni-i spre miezul nopţii.
Dormea, iar luna lumina
În geamul ei, − şi plapuma
Adăpostea un trup al sorţii.

Ea odihnea dormind pe spate,
Cu umeri dezgoliţi şi grei,
Iar fără griji, ca apa-n cadă,
Stătea în somn viaţa ei.

Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.