Femeia scăldată - Ivan Bunin

Cu tremur palid chipu-şi şterge
Şi luciul ei s-a-ntunecat.
Pe trupu-nfrigurat şi rece
Luna c-un semn s-a arătat.
S-o vadă stelele se-apleacă
Din depărtări fără sfîrşit
Şi-un vînt uşor smolitul chip
Şi părul să-i răsfire-ncearcă.
Îndepărtata de Crimeie
Cu munţii toţi priveşte mut
Şi urma-i caldă de femeie
Prin vii uscate s-a pierdut.

* * *
Iubesc ferestrele în floare
Şi bezna frunzelor de-un veac,
Lustre sunînd în exaltare
Şi jumătăţi de cer opac.
Iubesc miros neclar de vinuri
Din cărţi, ce ar păstra un tic,
Printre dulapuri ca-ntre chinuri,
Unde stau Siu şi Pateric.
Iubesc albastrele lor pagini,
Caligrafia simplă şi
Icoane cu argint pe margini
Şi piatra munţilor, deşi
Iubesc şi poze, care tac,
Figuri de oameni, semn de cărţi
Şi bezna frunzelor de-un veac
Şi cer opac în jumătăţi.


Versuri tălmăcite de Traianus

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ivan Bunin



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.