Iubirea din poveste

Autor:Adrian Nastase


Adăugat de: adiphonenastase

joi, 05 martie 2015

Mi-am adus din nou aminte de iubirea din poveste,
Iar mi-am amintit de tine, de sărutul tău de jar
Mi-e gol sufletul de şoapta ce a fost şi nu mai este
Mi-e zadarnică durerea şi mi-e versul în zadar.

Literele-mi par fantome şi-mi sunt verbele-amare,
Fug cuvintele de teama plânsului ce-l cântă-n mine
Se ascund prin mintea-mi rece ca nişte făpturi bizare
Ce s-au săturat să urle despre noi şi despre tine.

M-au ameninţat că pleacă şi că vor lua cu ele,
Toată forţa mea de geniu ce le-aşează-n rime fine,
Nu mă tem, trecut-am iată, prin momente mult mai grele
Voi trăi şi fără vorbe, rău din rău s-o face bine.

Voi fi mut ca peştii-n apă, ca o insulă pustie
Voi tăcea şi în tăcere mă voi stinge totodată,
Voi fi bezna absolută dintr-o anti-veşnicie,
Voi fi viu fără de viaţă, alb şi negru laolaltă.

Te iubesc, mi-e dor de tine, mi-este greu să-ţi uit privirea
Să te-ndepărtez din suflet tot mai imposibil mi-este,
Or fi semne, or fi vise, poate e doar amăgirea,
Ce-mi aduce iar aminte de iubirea din poveste...


vezi mai multe poezii de: adiphonenastase


Distribuie pe:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!
alex
joi, 05 martie 2015



Poezia are similitudini cu o relație de dragoste, este creată de pasiune, urcă sau coboară, fiind inspirată sau de rațiune sau de inimă, maximizează stările sufletești, însă, spre deosebire de iubire, este fidelă, nu se volatilizează și nu îmbătrânește niciodată.
ali
joi, 05 martie 2015