Poezii despre Iubire:

Cuvintele mele
au roșu răbdător în glas.
Le fac zbuciumele
noduri

Târziu mi s-a desprins din ochi neantul
Plătind facturi la lacrimi şi dorinţe,
M-a refăcut din dor şi foc înaltul
Creându-mi visuri noi din suferinţe.

Of tu amurg și ceață
Ce-mi răsari din zori și până dimineață.
Mă cuprinzi de un dor
Uitat în inimă, înghețat ca un izvor.

Îndrăgostește-te, mi-a strigat inima și eu am fugit
să-l găsesc pe cel care să mă arunce în abis.
După tine alerg strigând în minte o întrebare,
unde te duci, cu pași repezi călcându-mi inima în picioare?

neștiind a ta durere

când mi-e greu și-ți spun că doare,
lumina mea, te strig pe nume

Flămând de dulcele iubirii,
când anotimpuri cern mistere,
pierdut pe calea amintirii,
mi-e dor smintit de-o mângâiere.

palid îndestulătoare-i
focul chindiilor carnale
deambulând sub rochia
visării.

Slăvire dantelată cu năduf,
glasul instinctelor
în gura cutremurului biologic.
Lava fosforului vestitor

Cel mai frumos sărut, e cel de azi.
Întotdeauna va fi cel mai drag!
Nu mă-ntreba de fiecare dată,
răspunsul e același. Niciodată

Ochii depărtării spre
unde mă duc
urme de gol sângerând,
vizuini în liniștea cărora