Poezii despre Iubire:

îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde

de fapt când e toamna foarte târziu?
când mă surprind nostalgiile urcându-mă
în vârful pereților
când mă uit la tine fix din lăuntrul ochilor mei

APARI CA-N VIS IZVOR IUBIRII

Când clipa cea veșnică din trezie și somn stă să te fure,
apari ca-n vis izvor iubirii-n zbor prin ceruri străpure

M-ai învățat ce înseamnă împlinirea

Azi te-am privit iubite, în ochii ce doreau,
Mă cercetau fierbinte, cu gândul la păcat,

Iubirea e tot ce dorim... *

N-am idee de sunt zile, luni sau ani, pân’ la sfârșit,
Nici ce clipa ne rezervă, din zori până în asfințit,

pe un peron ticsit cu amintiri
au zăbovit doi porumbei de ceață
și eu ca martor la nenorociri
te-am deslușit cu umbrele pe față

purtai o brățară de nisip
pe o gleznă
pe cealaltă un sărut
rătăcit

uite,
dacă tot ne-am întâlnit
pe pajiștea asta tăcută
îți propun un joc

adio, vine toamna,
am încuiat de dimineață
toate lacătele inimilor frânte de cu vară
îmi adun cuvintele din bruma

te-aș fi dus într-o vale cu lună
să împărtășim același spectru
dar erai plecată în picioarele goale
prin tainele ierbii