Poezii despre Iubire:

Apa încet se prelingea
În lacrimi pure pe obraz,
Un Univers nu-mi ajungea,
Să iubesc, cât mi-a rămas!

SONET CU ZOR


Repejor, cu zor, cu zor,

...câte frunze încolțesc risipirii
câte plecări strămută lacrima păsării
drumuri
abia atunci oglindiri

...reflectare
a ceea ce mai ieri se petrecea
adică ecoul pământului
prin grădinile din mai josul

...să-i vezi chipul în prag numai ochi
și să faci ape,ape
chiar de n-ai învățat să înoți
să-i atingi gândul,că poate

Porneşte dorul iar să sufle
În do minor, în do major,
Încet începe să se umfle
În mi de sus mai repejor,

Spune-mi ce vrei să-ți spun
și să ne prefacem în magnolii,
sau spini de trandafiri în carne
tăiați din cuiburi mari de molii.

Pe ramul tău înmugurit de dor,
Mă legănam în visul alb, de iarnă,
Sub nori din care m-așteptam să cearnă
Cu fulgi de-un verde cald, amețitor,

Dă-mi, sau ia-mi tot ce e sfânt
Din privire, din cuvânt,
Din pori respirând iubire,
Din surâsuri, din privire...

tu trecuseși de mult în lucruri
și ele se purtau după asemănarea ta
îți purtau adierea și farmecul
și suferința