Poezii despre Iubire:


  • Cununi de vis

    Peste a cerului cadoare
    Am împletit cununi de vis,
    Le-am prins în stele căzătoare
    Iubiri divine le-am promis.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • Taină

    Purced a-ngenunchia pe catafalcul umed
    Sub taina zodiei iubirii fremătânde,
    M-așez ușor și eu și trupu-mi lânced
    Caut firav în felinarul nopților plăpânde.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • O să te-aștept

    O să te-aștept de-i iarnă sau e vară
    Pe drumul neumblat, uitat de lume,
    Tu să rămâi aceeași primăvară,
    Eu să rămân același fără nume.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • Nu-mi lua iubirea!


    Nu-mi lua iubirea, ivită din tine,
    Din verde-auriul irișilor tăi,
    Din zâmbet de buze frumoase, caline


    « AnaMar »
  • Mărturisiri

    Azi nu mai simt căldura din verile de foc
    Nici fulgii albi de nea nu-i simt acum deloc,
    Nu simt nici firul ierbii ce-i verde ca mătasea
    Nici frunzele îngălbenite, doar vântu-l simt-adesea.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • Pe pragul de nisip

    închid ochii
    deschid palmele
    primesc luna pe obrazul drept
    cu mâna dreaptă apuc


    « Lorena Craia »
  • Ce-a mi-a rămas?

    Ce-a mai rămas din tot ce nu s-a spus?
    Te-ai contopit în negura uitării
    Ai ridicat perdeaua vieții în apus
    Și-ai dispărut în valurile mării.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • Dă-mi, Doamne!

    Dă-mi, Doamne, cerul să-l îmbrac
    În rochia-mi albă de mireasă
    Să iau o stea s-o prind în frac
    Să-nceapă nunta cea aleasă.


    « Antoche Sibiana Mirela »
  • Sonet IX

    Plutește-n vara iaduri de amiezi
    Și duce zvonuri smulse dintre astre,
    Din carnea timpului o undă salivezi,
    Zmintite taine îți tocmesc, albastre.


    « ALapis »
  • Dă-mi chipul tău

    Dă-mi chipul tău să-l prind într-o icoană
    Să-mi lumineze calea și drumul spre zenit,
    Să-mi fie mângâiere privirea-ți diafană
    Să fiu eu, trubadurul, mereu îndrăgostit.


    « Antoche Sibiana Mirela »