Poezii despre Iubire:

Să nu mai vii în gândurile mele
Căci luna- i tristă printre mii de stele
Când singur o privesc din pat, la geam...
Ai fost... și alta nu mai vreau să am!

Să nu mai vii la mine niciodată
să nu mai vii că nu te mai aștept
atâta apă a trecut prin robinet
că am uitat de te-am văzut vreodată.

atunci când eu încercam să mă împart
în lumină şi apă
ca să pot atinge
evaporarea ta pe pământ,

Când luminile lumii se sting
Noi aprindem făclii în cetate
Din iubiri înghețate de frig
Și idei condamnate la moarte

Te doresc cu frenezie

Te iubesc, cum nu am mai iubit,
Deși târziu mă-ncearcă viața,

Când e omul pâine caldă,
Lacrimile ochii scaldă,
Suferința lor o lacră
De recunoștința sacră.

Vino, ia-mă de brațul sorții,
Pe o culme să ne poarte.
Să urmărim clepsidra nopții,
Și să i ne iubim pe toarte.

unde ești, cine sunt,
cine ești, până când
mai aveai undeva vreo mirare?
care noi, care tu, pentru ce, pentru cât

Când ți-am atins cu zâmbetu-mi privirea,
A strălucit și-a vrut să mi-l închidă
În închisoarea inimii, avidă
Să îl confrunte-acolo cu iubirea.

CEI FĂRĂ SUFLET

Aici acum prințul lumii de umbre
înger de lumină în for se-arată...