Poezii despre Iubire:

Peste a cerului cadoare
Am împletit cununi de vis,
Le-am prins în stele căzătoare
Iubiri divine le-am promis.

Purced a-ngenunchia pe catafalcul umed
Sub taina zodiei iubirii fremătânde,
M-așez ușor și eu și trupu-mi lânced
Caut firav în felinarul nopților plăpânde.

O să te-aștept de-i iarnă sau e vară
Pe drumul neumblat, uitat de lume,
Tu să rămâi aceeași primăvară,
Eu să rămân același fără nume.

Nu-mi lua iubirea, ivită din tine,
Din verde-auriul irișilor tăi,
Din zâmbet de buze frumoase, caline

Azi nu mai simt căldura din verile de foc
Nici fulgii albi de nea nu-i simt acum deloc,
Nu simt nici firul ierbii ce-i verde ca mătasea
Nici frunzele îngălbenite, doar vântu-l simt-adesea.

închid ochii
deschid palmele
primesc luna pe obrazul drept
cu mâna dreaptă apuc

Ce-a mai rămas din tot ce nu s-a spus?
Te-ai contopit în negura uitării
Ai ridicat perdeaua vieții în apus
Și-ai dispărut în valurile mării.

Dă-mi, Doamne, cerul să-l îmbrac
În rochia-mi albă de mireasă
Să iau o stea s-o prind în frac
Să-nceapă nunta cea aleasă.

Plutește-n vara iaduri de amiezi
Și duce zvonuri smulse dintre astre,
Din carnea timpului o undă salivezi,
Zmintite taine îți tocmesc, albastre.

Dă-mi chipul tău să-l prind într-o icoană
Să-mi lumineze calea și drumul spre zenit,
Să-mi fie mângâiere privirea-ți diafană
Să fiu eu, trubadurul, mereu îndrăgostit.