Poezii despre Iubire:

Dor de tine

Despre tine cam atât țin minte:
că știu să te dezleg din cuvinte,

Când a venit, aşa, ca un însemn,
cu geana scrijelind în trup de lemn,
privea fără de ţintă-n viaţa mea
citind, în şoaptă, dincolo de ea.

Îndrăznim să ne fim:
flori de nebunie pe câmp de plafonare,
levitare erotică într-un timp banal,
suflu de poveste într-un context abrutizant.

Valuri sălbatice, vaierul morții,
Barca-nghițită de apele reci,
Zbateri și spaimă, cărările sorții,
Mâini salvatoare. “Era să te-neci!”

Pășesc încet înspre apus
Și negura o simt cum vine.
Doar vorbele ce nu le-am spus
Le-aud strigând ca după tine.

Mi-am uitat sufletul
Acasă...
Se zbănțuia prin
Toate camerele

Au ce forme ai smochină!
Un pic creață dar și fină
Cu frunzulița pe tulpină
Ești păcatul făr' de vină...

Tabloul meu

Cine sunt eu?
Sper să-mi zăriți

Cer albastru se-oglindește
Peste florile din glastre,
Peste trupurile noastre
Doar perdeaua adumbrește

De n-ai fi fost, n-aș fi aflat
În veci ce e iubirea,
N-aș fi aflat ce-i liniștea
Și nici ce-i fericirea.