În umbră umblu să găsesc lumina.
Îmi sângeră de spaimă dimineața minții.
Nu trebuie sa fiu acolo noaptea
Să simt misterioasa atingere a vieții.
Nu stau la masa eternei gelozii.
Respir a dragostei fără sfârșit voință,
Sunt desmierdatul unei simple lumi
De bunăstare,de adevăr și de credință.
Sunt treaz de când îmi simt suflarea
Și mă confund cu liberalul val al marii.
Ochii-i închid și vad născută floarea
Simtirii sub o pleiadă de mătănii.
Se ard distanțe dintre lumini și inimi.
Se rup a fluturilor umbre.cu limbi de foc
Se smulg căzuții din lesa nebuniei.,
Absurdul tragic nu-și mai găsește loc.
O altă zi mă vrea să fug cu tine.
Tu să sclipești când mă afund în mare,
Rămâi,născută și ma culege mâine.
Iubire rămâi frumoasă,mereu iubire.
vezi mai multe poezii de: GeluOttawa
Detalii poezie:
Distribuie pe: