Irimescu Daniel - creaţii proprii

Irimescu DanielNăscut în luna ianuarie în data de 14 a anului 1972, în municipiul Sibiu, căsătorit, 3 copii. De început cu scrierea, s-a întâmplat undeva în copilărie în timpul școlii generale.
Primele poezii publicate au fost conform trendului actual pe facebook. am participat la primul concurs de creație, organizat de Revista Pro Litera si radio Pro Dioaspora cu sprijinul grupului "Din dragoste pentru oameni și artă" (al d-rei Adriana Chirițescu), prezidat de doamna Elena Toma și poetul Leonid Certan - care spre bucuria mea, m-a declarat câștigător la secțiunea valori literare, proză, poezie, cugetări.
Am participat cu poezii în cartea "LYRICS ET PROSA -Antologie de literatură contemporană" - volumul III, apoi in antologia "Fel de fel de stihuri", iar in luna iunie 2016, vede lumina tiparului primul meu volum de poezie „Tălmăcire de taine”, la editura Genius.

- - - - - - - - - - -

Distribuie acest autor:

  • Albastru

    Sub zvelte ramuri de cireș stau prinse,
    Îmbrățișate strâns în floarea lor,
    A noastre trupuri, fragede, aprinse,
    Ce din petale nu se mai cobor.

  • PRIMĂVARA

    Printre nouri reci de ceață
    Un alai cu pas grăbit,
    Blând trezește iar la viață
    Tot pământul adormit.

  • Colții tăcerii

    În umbra vechilor titani
    Trăim ascunși în ploi și frig,
    Și ne trezim că peste ani
    Colții tăcerii-n noi se-nfig.

  • SCRISORI DE DRAGOSTE

    Ți-am scris pe frunze-a mea iubire
    Să știe codrul că mi-e greu
    Când vântul va sufla prin ele
    Și-o lua cu el amorul meu.

  • JURNALUL CU AMINTIRI

    Pierdut într-un decor prea grav
    Dau filele dintr-un jurnal,
    Gravate-adânc cu un pumnal,
    Pe-a sufletului trup firav.

  • Iarna, Frumoasa Crăiasă

    Pe sub streșinile casei,
    Se adună-ngrămădite,
    Candelabre mici, de gheață,
    Cu sclipiri de mărgărite.

  • La Ondine

    Se ofilesc pe ceruri curcubeie,
    De-atâta secetă, ce m-a cuprins,
    Că a secat izvorul din condeie,
    Ce desena pe bolțile din vis.

  • Regăsire

    Iubito, iar te-am așteptat și doare,
    Că n-ai venit, l-al nostru ceas tocmit,
    Și-n lunga-mi, singură-așteptare,
    De dorul tău, gândeam că am murit.

  • Eminescu-i printre noi!

    Te mai coboară printre noi,
    Luceafăr blând de seară!
    Să ne hrănim cu-al tău cuvânt,
    Căci dorul ne-mpresoară!

  • ATÂT DE SINGUR

    Atât de singură rămâi
    Privind din urmă-mi pasul,
    Printre suspine și nevoi,
    Ce ți-au uscat și glasul.