Chitanța - Ion Pribeagu

CHITANȚA

Tanța, domnisoară, Tanta,
E duduie foarte chic
Zveltă și cu ochi mari negri
Cap superb, năsucul mic.

Piciorușele mici și durde
Și cÎNd trece ea prin Tei
Toți bărbații o admiră
-Mă, halal de mama ei!

Ce profesie are Tanța?
Uite n-aș putea să spun
Nici nu mă interesează
Chiar dacă o presupun

Dar cum Tanța-i delicioasă
Și are maniere fine
Nici nu vreau să știu ce face
Nici cu ce și nici cu cine.

Ca vecini în bloc se-ntamplă
Ca să-i cer un ac sau ață
Sau îmi cere ea o carte
Pînă mîine dimineață

O vecinatate dragă
Ne-a prins zilele-n cătușe
Că ades intru la Tanța
Fără să mai bat la ușă.

Tot așa într—o seară intru
Era iarna grea și ger
Și-o găsesc în pielea goală
Stînd lîngă calorifer.

Năucit de frumusețea-i
Dau să mă retrag un pic
Iară, Tanța-mi spune: -
Intră,intră, dragă, nu-i nimic.

Am intrat și beat de farmec
Am întrebat plin de mister
-Pentru ce stai goală, scumpo,
Tot lîngă calorifer?

-Fiindcă a fost propietarul
Mi-a răspuns săgalnic,Tanța
Uite, cum mi-am plătit chitanța.

Adăugată de către-Radu Dan Alexandru

Adăugat de: 0741348048

vezi mai multe poezii de: Ion Pribeagu



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.