Toledo - Ion Pillat

În soarele amiezii rotesc încet ereţii.
Prin stânci adoarme Tagul cu ape de metal.
Prin munţi pleșuvi arinii pasc praful şi scaieţii.
Din stânca vremii creşte Toledo vertical.

Un gând de piatră-nfruntă viaţa pe vecie,
Tot verdele din lume aicea a pălit.
Credinţa din cenuşe uluitor învie
În suflet singuratic pe-un munte pustiit.

O, numai suflet şi blocuri de tăcere.
Toledo, numai piatră, încremenit auz
Când inima-n cunună de spini pe Domnu-l cere
Pe crucea răstignirii de veci, în Santa Cruz.

În umbra mănăstirii El Greco îţi dă harul:
Toledo reînvie în contele Orgaz.
Dar un monah şi-a mistuit tot jarul
Din ochi. Şi te priveşte cu moartea pe obraz.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.