Ţărm sudic - Ion Pillat

Nisipul cald oprise luntrea. Valul
Se trase înapoi şi legănatul
Adormitor pieri treptat pe plajă.
Din ţărm la piscu-n nouri, sub frunzişul
Pădurilor de palme, nesfârşite
Tăceri pândeau. Şi, coborând cu frică,



Străinii au îmbrăţişat pământul.
Şi, răsturnând din luntre împletitul
Şirag de flori trandafirii şi fructe
De purpura cu miezul de migdală,
Au ridicat un rug pe ţărmul mării
Cu lemnul bun mirositor din insuli.
Şi, rânduind ce au adus, pe frunze,
S-au aşezat cu faţa către apă,
Privind cum fumul jertfei îşi înaltă
Palmierul încărcat de mirodenii,
Să-i ştie zeul. Seara se pogoară:
Şi, rânduind ce au adus, pe frunze,
Un val de foc aşterne peste mare.
Tot aurul topit pe ape arde,
Se stinge în cenuşa înnoptării.
Dar ei ca umbre stau să vie zeul.
Au tresărit. O nucă grea de cocos,
Căzând din foi, s-a descojit cu zgomot.
Tăcerea creşte iar. Stau iar ca idoli
Străvechi, adânc înfăşuraţi în taină,
Cu golul larg al liniştei în suflet.
Plutirea unei aripi se aude
Abia. Luna se revarsă albă,
Şi fără vânt o adiere trece.
Se mişcă straniu umbra unei palme.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.