Pustnic - Ion Pillat

De-atâta amar de vremi se sihăstrise
Că talpă îi prinsese rădăcină.
În iască putrezită barbă i se
Schimbase, lacrămile în răşină -

Atât de-adânc în munţi că nu suise
Acolo gând de om să-i ducă vină
Că rugile le-a dat pe brazi şi tise,
Că schitul l-a pierdut printr-o tulpină.

I-aduc în gheare veveriţele hrană,
L-adapă norii; codrul îi e strană
De-odihnă, cerul larg: iconostasul.

Ceaslov de n-are, de-i lipseşte clopot:
Îi cheamă la vecernii ape-n ropot.
Cu stele - buchii - tălmăceşte ceasul.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat








Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.