Dionisopolis - Ion Pillat

Terasele coboară către mare
Cu pasul de-armonie împletit
Purtând pe tavă de aramă floare
Şi rodul sudic toamnei ce-a venit
Cu pânze roşii pe străvechea mare.

În cinstea zeului de altădată,
A săditorului de viţă pe-aste locuri.
Strivesc pios ciorchini cu boabă-nvoaltă
Privind în larg delfinii prinşi de jocuri,
Visând la zeii ce-au trăit odată.

La valul despicat de luntrea Argo
La spumă dăruind pe Afrodita.
Lung îmi descântă-n suflet şi mai larg o
Descântă-n clipe vremea, nesfârşită,
Cu murmure sub prora luntrei Argo!

Şi sub smochinul ce aruncă umbră
Fugară pe vecia unui val,
Las ceasul cel mai sfânt să mă pătrundă,
Înalt, zâmbind uitării, un pocal -
Pe când Dionysos pândeşte-n umbră.

Adăugat de: Gerra Orivera

vezi mai multe poezii de: Ion Pillat



Distribuie:






Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.